Art. 405: Nulitatea hotărârii

Art. 174 - Nulitățile în general; Art. 175 - Nulități absolute și relative; Art. 176 - Nulități condiționate de vătămare; Art. 430 - Autoritatea de lucru judecat; Art. 457 - Principiul disponibilității căilor de atac; Art. 466 - Căile de atac ordinare; Art. 483 - Căile de atac extraordinare; Art. 503 - Cazurile de contestație în anulare; Art. 509 - Cazurile de revizuire

Articolul 405 din Codul de Procedură Civilă consacră un principiu fundamental al dreptului procesual civil, cunoscut sub denumirea de principiul specialității sau al legalității căilor de atac. Potrivit acestuia, nulitatea unei hotărâri judecătorești nu poate fi invocată și obținută decât prin exercitarea căilor de atac expres prevăzute de lege (apel, recurs, contestație în anulare, revizuire), care au ca scop tocmai remedierea viciilor hotărârilor. Acest principiu este esențial pentru asigurarea stabilității, securității și autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești. Rațiunea sa constă în evitarea unei perpetue incertitudini juridice și a posibilității de a repune la nesfârșit în discuție hotărârile pronunțate. Sintagma 'în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel' reprezintă o excepție de strictă interpretare și aplicare, vizând situații extrem de limitate și special reglementate de legiuitor, în care se permite invocarea nulității unei hotărâri pe o altă cale decât cea a căilor de atac (de exemplu, unele acțiuni în nulitate absolută a hotărârii, deși și în aceste cazuri, majoritatea doctrinei și jurisprudenței indică prioritatea căilor de atac pentru anularea hotărârilor judecătorești).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.