Art. 404: Renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe

Art. 406 - Efectele renunţării la judecată sau la dreptul dedus judecăţii; Art. 408 - Efectele renunţării la calea de atac; Art. 409 - Termenul de declarare a apelului; Art. 410 - Depunerea cererii de apel; Art. 412 - Renunţarea la judecată; Art. 425 - Condiţiile hotărârii judecătoreşti; Art. 457 - Căile de atac. Principii generale; Art. 458 - Hotărârile supuse apelului; Art. 483 - Hotărârile supuse recursului

Articolul 404 din Codul de procedură civilă reglementează o modalitate specifică de renunțare la exercitarea căii de atac (fie apel, fie recurs), operând în fața instanței de fond. Aceasta reprezintă o manifestare a principiului disponibilității, permițând părții să-și abandoneze unilateral dreptul de a contesta o hotărâre judecătorească. Articolul distinge între două modalități de renunțare: (1) renunțarea la momentul pronunțării hotărârii, care se consemnează într-un proces-verbal semnat de președinte și grefier, și (2) renunțarea ulterioară pronunțării, inclusiv după declararea căii de atac, dar numai până la momentul înaintării dosarului către instanța competentă să soluționeze calea de atac. Această renunțare se poate realiza fie prin prezentarea părții în fața președintelui instanței sau a persoanei desemnate, fie printr-un înscris autentic depus la grefa instanței. Efectul juridic principal al renunțării, detaliat în Art. 408 C.pr.civ., este consolidarea hotărârii judecătorești, care devine definitivă în privința căii de atac la care s-a renunțat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.