Art. 400: Repunerea pe rol

Art. 22 - Rolul activ al judecătorului; Art. 104 - Citarea; Art. 158 - Principiul contradictorialității; Art. 254 - Probele; Art. 394 - Deliberarea și pronunțarea; Art. 395 - Soluționarea incidentelor; Art. 401 - Amânarea pronunțării

Articolul 400 din Codul de Procedură Civilă reglementează o excepție importantă de la principiul irevocabilității hotărârii judecătorești după închiderea dezbaterilor și intrarea în deliberare. Acest text conferă instanței posibilitatea, din oficiu, de a dispune repunerea cauzei pe rol dacă, în timpul fazei de deliberare, constată că sunt necesare probe noi sau lămuriri suplimentare pentru soluționarea temeinică și legală a litigiului. Această prerogativă a judecătorului, ce reiese din rolul activ al acestuia (consacrat de Art. 22 CPC), are ca scop principal aflarea adevărului și asigurarea unei justiții efective. Repunerea pe rol impune, sub sancțiunea nulității, citarea obligatorie a părților, respectând astfel principiul contradictorialității (Art. 158 CPC) și garantând dreptul la apărare. Măsura permite redeschiderea dezbaterilor, spre deosebire de simpla amânare a pronunțării (Art. 401 CPC), care vizează doar prelungirea termenului de deliberare fără a relua administrarea probelor sau a permite noi discuții contradictorii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.