Art. 397: Soluţionarea cauzei

Art. 9 C.proc.civ. - Rolul activ al judecătorului; Art. 22 C.proc.civ. - Respectarea principiului disponibilității; Art. 35 C.proc.civ. - Obiectul cererii; Art. 248 C.proc.civ. - Excepțiile procesuale; Art. 424 C.proc.civ. - Cuprinsul hotărârii; Art. 425 C.proc.civ. - Părțile hotărârii; Art. 675 C.proc.civ. - Termenul de grație; Art. 719 C.proc.civ. - Hotărârile executorii; Art. 1.522 C.civ. - Punerea în întârziere a debitorului

Articolul 397 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale privind soluționarea cauzei de către instanță, consolidând principii fundamentale ale dreptului procesual civil. Alineatul (1) consacră dubla obligație a instanței: de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății (obligația de a statua) și de a respecta principiul disponibilității, concretizat prin regula 'ne ultra petita' (nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut), excepția fiind permisă doar dacă legea prevede expres. Această regulă asigură respectarea limitelor litigiului trasate de părți. Alineatul (2) introduce o excepție importantă de la principiul 'ne ultra petita' în privința obligațiilor periodice (întreținere, chirii, salarii etc.). Pentru aceste categorii, instanța poate, la cererea reclamantului, obliga pârâtul la plata sumelor devenite exigibile chiar și după introducerea cererii de chemare în judecată, cu condiția achitării taxelor de timbru aferente. Această prevedere simplifică procedura și previne formularea unor cereri succesive pentru aceeași natură de obligație. Alineatul (3) abordează posibilitatea acordării termenului de executare (termen de grație). Instanța poate acorda acest termen direct prin hotărârea de fond, motivat. Totodată, sunt stabilite condiții restrictive în care debitorul nu mai poate solicita un astfel de termen: fie dacă i s-a acordat deja un termen rezonabil de către creditor sau a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil calculat de la comunicarea cererii de chemare în judecată (în conformitate cu art. 1.522 Cod Civil privind punerea în întârziere), fie dacă subzistă motivele de decădere prevăzute la art. 675 alin. (1) C.proc.civ., care vizează situații de insolvabilitate, diminuarea garanțiilor sau periclitarea executării.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.