Art. 391: Completarea sau refacerea unor probe

Art. 22 - Rolul activ al judecătorului; Art. 254 - Obiectul probei; Art. 260 - Principiul disponibilităţii în administrarea probelor; Art. 389 - Concluziile părţilor; Art. 390 - Reluarea dezbaterilor; Art. 401 - Hotărârea instanței

Articolul 391 din Codul de Procedură Civilă reglementează o manifestare importantă a rolului activ al judecătorului în procesul civil, conferindu-i instanței prerogativa de a dispune, din oficiu sau la cerere, completarea sau refacerea probelor. Această măsură este condiționată de necesitatea constatată în timpul dezbaterilor judiciare, adică atunci când, în urma argumentelor părților și a examinării materialului probator existent, se impune suplimentarea sau corectarea probațiunii pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. "Completarea" probelor vizează aducerea unor elemente noi, a unor probe suplimentare considerate indispensabile, în timp ce "refacerea" se referă la reluarea unei probe administrate defectuos sau insuficient, a cărei valoare probatorie este viciată. Dispoziția subliniază caracterul dinamic al procesului de administrare a probelor, permițând instanței să reacționeze la deficiențele apărute în probațiune chiar și în faza finală a cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, înainte de pronunțarea hotărârii. Această prevedere contribuie la asigurarea dreptului la un proces echitabil și la îndeplinirea scopului procesului civil de a stabili corect starea de fapt.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.