Art. 390: Chestiunile prealabile dezbaterilor în fond

Art. 22 CPC - Rolul activ al judecătorului; Art. 248 CPC - Excepțiile procesuale; Art. 250 CPC - Ordinea de soluționare a excepțiilor; Art. 254 CPC - Obiectul probelor. Proba cu înscrisuri; Art. 387 CPC - Finalizarea cercetării procesului; Art. 388 CPC - Dispoziții comune privind ședințele de judecată; Art. 431 CPC - Autoritatea de lucru judecat

Articolul 390 din Codul de Procedură Civilă reglementează o etapă esențială a procesului civil, marcând trecerea de la faza de cercetare la cea a dezbaterilor în fond. Scopul său principal este de a asigura o judecată eficientă și ordonată, prin soluționarea prealabilă a tuturor aspectelor procedurale și a apărărilor care pot influența fondul cauzei sau pot duce la închiderea procesului. Instanța are un rol activ ('din oficiu'), alături de inițiativa părților ('la solicitarea părților'), în punerea în discuție a acestor chestiuni. Se face distincție între cererile, excepțiile și apărările nesoluționate în faza de cercetare și cele care, prin natura lor (adesea legate de ordinea publică sau de sancțiuni severe, precum nulitățile absolute), pot fi invocate 'în orice stare a procesului'. Această dispoziție contribuie la respectarea principiului concentrării dezbaterilor și previne surprize procedurale, asigurând că fondul litigiului va fi dezbătut doar după clarificarea tuturor aspectelor preliminare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.