Art. 389: Obiectul dezbaterilor

Art. 9 C.proc.civ. - Disponibilitatea; Art. 22 C.proc.civ. - Rolul activ al judecătorului; Art. 194 C.proc.civ. - Cuprinsul cererii de chemare în judecată; Art. 392 C.proc.civ. - Închiderea dezbaterilor; Art. 424 C.proc.civ. - Hotărârea instanței

Articolul 389 din Codul de Procedură Civilă definește obiectul dezbaterilor judiciare, statuând că acestea vizează atât aspectele faptice, cât și cele juridice ale cauzei. "Împrejurările de fapt" se referă la situațiile concrete, evenimentele sau acțiunile materiale relevante pentru soluționarea litigiului, în timp ce "temeiurile de drept" reprezintă normele juridice (legi, principii) pe care se bazează pretențiile sau apărările părților. Articolul reflectă interacțiunea dintre două principii fundamentale ale procesului civil: principiul disponibilității și principiul rolului activ al judecătorului. Pe de o parte, dezbaterile sunt circumscrise de ceea ce părțile au invocat în cererile și apărările lor (manifestare a disponibilității părților de a-și gestiona litigiul). Pe de altă parte, instanța are posibilitatea și, în anumite limite, obligația de a ridica din oficiu împrejurări de fapt sau temeiuri de drept, chiar dacă acestea nu au fost invocate explicit de părți. Acest rol activ al judecătorului este esențial pentru aflarea adevărului judiciar și pentru justa soluționare a cauzei, asigurând aplicarea corectă a legii, fără însă a schimba obiectul sau cauza cererii de chemare în judecată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.