(1)Primind dosarul, instanţa va

fixa termenul de judecată, dat în cunoştinţă

părţilor, care nu va putea fi mai lung de 15 zile de la data primirii

dosarului.

(2)La acest termen, instanţa va

putea hotărî, pentru motive temeinice şi după ascultarea

părţilor, să se administreze noi probe sau să se

administreze nemijlocit în faţa sa unele dintre probele administrate de

avocaţi.

(3)În acest scop, instanţa va

stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă

părţilor. Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor

fi citaţi, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate

urgente. Dispoziţiile art. 159 şi ale art. 313 alin. (2) sunt

aplicabile.

(4)Dacă, la termenul

prevăzut la alin. (1), instanţa socoteşte că nu este

necesară administrarea de noi probe sau a unora dintre cele administrate

de avocaţi, va proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor

cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat.