Art. 375: Verificarea înscrisurilor

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 266 - Noțiunea de înscris; Art. 270 - Forța probantă a înscrisurilor autentice; Art. 272 - Forța probantă a înscrisurilor sub semnătură privată; Art. 309 - Procedura falsului; Art. 373 - Obligația de a recunoaște scrisul și semnătura; Art. 374 - Cererea de verificare; Art. 376 - Procedura de verificare; Art. 378 - Expertiza grafologică; Art. 379 - Falsul material și falsul intelectual

Articolul 375 din Codul de Procedură Civilă reglementează inițierea procedurii de verificare a înscrisurilor, o etapă probatorie esențială în cadrul litigiilor civile. Această procedură devine necesară atunci când o parte contestă expres autenticitatea scrisului sau a semnăturii dintr-un înscris prezentat ca probă. Rolul avocatului părții interesate este crucial, acesta având obligația de a solicita instanței de judecată declanșarea mecanismului de verificare, conform trimiterii la Art. 373 CPC. Scopul principal al acestei proceduri incidentale este stabilirea cu certitudine a autenticității înscrisului sau, dimpotrivă, infirmarea acesteia. Deși distinctă de procedura falsului (reglementată de Art. 309 CPC), care implică o acuzație de natură penală, verificarea autenticității poate constitui premisa unei eventuale proceduri de fals, dacă rezultatele indică o falsificare. Verificarea se realizează, de regulă, prin compararea înscrisului contestat cu alte înscrisuri necontestate ale persoanei căreia i se atribuie scrisul sau semnătura, adesea prin intermediul unei expertize grafologice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.