(1)La cererea oricărei persoane

care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare

de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la

administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripţia

căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la

faţa locului această stare de fapt.

(2)În cazul în care efectuarea

constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul

părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi

făcută decât cu acordul acesteia.

(3)În lipsa acordului prevăzut

la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să

încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate

încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia

împotriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360-363 se aplică în

mod corespunzător.

(4)Procesul-verbal de constatare va

fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea,

dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a

înscrisului autentic.