Art. 360: Soluţionarea cererii

Art. 359 - Condiţii generale; Art. 361 - Încheierea; Art. 362 - Executarea asigurării dovezilor; Art. 363 - Cale de atac; Art. 93 - Conţinutul cererii de chemare în judecată; Art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată; Art. 222 - Citarea părţilor; Art. 254 - Administrarea probelor; Art. 996 - Măsuri provizorii (dispoziții comune); Art. 1000 - Ordonanța președințială (condiții)

Articolul 360 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspectele procedurale esențiale privind soluționarea cererii de asigurare a dovezilor, o instituție menită să preîntâmpine riscul dispariției sau alterării probelor înainte sau pe parcursul unui proces. Stabilește regulile de competență, diferențiind între faza anterioară judecății (competența revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află martorul sau obiectul constatării) și faza ulterioară (instanța care judecă procesul în primă instanță). Textul impune solicitantului obligația de a detalia în cerere probele, faptele ce urmează a fi dovedite și, crucial, motivele urgenței sau, după caz, acordul părții adverse. Deși regula generală presupune citarea părților și comunicarea cererii, cu mențiunea că pârâtul nu are obligația de a depune întâmpinare, alineatul 5 introduce o excepție fundamentală: în caz de pericol în întârziere, instanța poate încuviința cererea chiar și fără citarea prealabilă a părților, accentuând caracterul urgent și conservator al procedurii. Soluționarea cererii se face în camera de consiliu, prin încheiere, act procedural ce consfințește decizia instanței.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.