Art. 36: Calitatea procesuală

Art. 32 - Condiţiile de exercitare a acţiunii civile; Art. 33 - Interesul; Art. 34 - Capacitatea procesuală; Art. 13 - Rolul activ al judecătorului; Art. 248 - Excepţiile procesuale; Art. 250 - Cercetarea procesului; Art. 411 - Suspendarea judecăţii (dacă soluționarea depinde de calitatea părților într-un alt litigiu); Art. 509 - Intervenţia principală; Art. 510 - Intervenţia accesorie; Art. 582 - Terţii în procedura de executare silită

Articolul 36 din Codul de Procedură Civilă definește calitatea procesuală (sau legitimarea procesuală) ca fiind identitatea dintre părțile din proces și subiectele raportului juridic litigios, așa cum acest raport este adus în fața instanței de judecată. Aceasta reprezintă una dintre condițiile fundamentale de exercitare a acțiunii civile, alături de interes și capacitate procesuală. Calitatea procesuală se împarte în activă (reclamantul trebuie să fie titularul dreptului afirmat sau cel care invocă o obligație a pârâtului) și pasivă (pârâtul trebuie să fie cel obligat sau cel față de care dreptul este opozabil). Este esențial de subliniat distincția clară pe care articolul o face între calitatea procesuală, care este o chestiune de procedură, și existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate, care reprezintă o chestiune de fond a litigiului. Instanța verifică mai întâi existența calității procesuale ca o condiție prealabilă, iar ulterior, în cadrul cercetării fondului, se pronunță asupra temeiniciei pretențiilor, adică asupra existenței efective a drepturilor și obligațiilor deduse judecății. Lipsa calității procesuale atrage inadmisibilitatea acțiunii, printr-o excepție de ordine publică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.