Art. 358: Neprezentarea la interogatoriu şi refuzul de a răspunde

Art. 249 Cod procedură civilă - Sarcina probei; Art. 250 Cod procedură civilă - Obiectul probei; Art. 258 Cod procedură civilă - Forța probantă a mijloacelor de probă; Art. 265-271 Cod procedură civilă - Mărturisirea; Art. 340-357 Cod procedură civilă - Dispoziții generale privind interogatoriul; Art. 367-370 Cod procedură civilă - Prezumțiile; Art. 317 Cod procedură civilă - Proba testimonială; Art. 22 Cod procedură civilă - Rolul judecătorului

Articolul 358 din Codul de Procedură Civilă reglementează consecințele procesuale ale conduitei părții care, fără motive temeinice, refuză să se prezinte la interogatoriu sau să răspundă la întrebările formulate. Interogatoriul este un mijloc de probă personal, prin care instanța urmărește obținerea unor mărturisiri din partea părții adverse. Legea conferă instanței o marjă de apreciere ('poate socoti') în calificarea acestei atitudini. Neprezentarea sau refuzul poate fi considerat o „mărturisire deplină” (confessio ficta), ceea ce echivalează cu o recunoaștere a faptelor, având forță probantă deplină. Alternativ, instanța poate considera aceste împrejurări doar un „început de dovadă” în favoarea părții care a solicitat interogatoriul. În acest din urmă caz, începutul de dovadă nu este suficient prin el însuși pentru a tranșa litigiul, necesitând coroborarea cu alte mijloace de probă, precum proba testimonială sau prezumțiile, pentru completarea probatoriului. Această dispoziție legală subliniază importanța principiului cooperării părților în procesul de administrare a probelor și reflectă principiul liberei aprecieri a probelor de către judecător, care va analiza toate circumstanțele concrete ale cauzei pentru a decide asupra consecințelor probatorii ale refuzului sau neprezentării.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.