Art. 349: Mărturisirea judiciară

Art. 347 Noul Cod de Procedură Civilă - Felurile mărturisirii; Art. 348 Noul Cod de Procedură Civilă - Proba mărturisirii extrajudiciare; Art. 250 Noul Cod de Procedură Civilă - Obiectul probelor; Art. 255 Noul Cod de Procedură Civilă - Admisibilitatea probelor; Art. 1204 Cod Civil - Forţa probantă a mărturisirii judiciare; Art. 1205 Cod Civil - Indivizibilitatea şi irevocabilitatea mărturisirii; Art. 320 Cod Civil - Lipsa discernământului; Art. 11 Cod Civil - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri

Articolul 349 din Codul de Procedură Civilă reglementează mărturisirea judiciară, un mijloc de probă cu o forță probantă deosebită în procesul civil. Aceasta face 'deplină dovadă' împotriva autorului său, fie că a fost făcută personal, fie printr-un mandatar cu procură specială, subliniind caracterul ei irefragabil în fața instanței, sub rezerva anumitor excepții. Un principiu fundamental consacrat este cel al indivizibilității mărturisirii: aceasta nu poate fi acceptată parțial și respinsă parțial de instanță, decât în situația excepțională în care cuprinde fapte distincte și fără legătură între ele. De asemenea, mărturisirea judiciară este, în principiu, irevocabilă, contribuind la stabilitatea probatoriului. Singura excepție de la acest principiu este dovada că a fost rezultatul unei 'erori de fapt scuzabile', situație interpretată restrictiv în practică. Articolul impune, de asemenea, condiții de validitate esențiale pentru producerea efectelor mărturisirii: aceasta nu este eficientă dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământ, reflectând cerința capacității de a înțelege și de a acționa în cunoștință de cauză. O altă limitare crucială este că mărturisirea nu poate duce la pierderea unui drept de care cel care o face nu poate dispune, protejând astfel drepturile indisponibile, aflate sub incidența ordinii publice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.