Art. 346: Efectuarea cercetării la faţa locului

Art. 254 - Dispoziţii generale privind probele; Art. 255 - Rolul instanţei în administrarea probelor; Art. 258 - Administrarea probelor; Art. 260 - Probele administrate în faţa unei alte instanţe; Art. 317 - Obiectul expertizei; Art. 320 - Admisibilitatea mărturiei; Art. 92 - Cazurile în care procurorul participă la judecată; Art. 153 - Citarea; Art. 237 - Încheierea de şedinţă

Articolul 346 din Codul de Procedură Civilă reglementează procedura de efectuare a cercetării la fața locului, un mijloc de probă de tip sui generis, caracterizat prin nemijlocire și directă percepție de către instanță a faptelor relevante pentru soluționarea cauzei. Acest instrument probatoriu este utilizat atunci când clarificarea anumitor aspecte factuale impune deplasarea judecătorului sau a completului de judecată în locul unde se află elementele ce necesită a fi examinate, neputând fi aduse în sala de judecată. Efectuarea cercetării se realizează cu citarea obligatorie a părților, garantându-se astfel respectarea principiului contradictorialității. Aceasta poate fi realizată fie de judecătorul desemnat în acest scop (judecător delegat), fie de întregul complet de judecată. Textul legal prevede expres obligativitatea prezenței procurorului în situațiile în care participarea acestuia la judecată este impusă de lege, subliniind rolul său în protejarea intereselor generale. Un aspect important al flexibilității acestei probe este posibilitatea ca instanța să încuviințeze ca ascultarea martorilor, experților și chiar a părților să se realizeze la fața locului, facilitând o înțelegere mai aprofundată și contextualizată a declarațiilor acestora în raport cu realitatea faptică investigată. Această modalitate de administrare a probelor contribuie la aflarea adevărului material și la o justă soluționare a litigiului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.