Art. 345: Încuviinţarea cercetării la faţa locului

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 254 - Principiul disponibilităţii probei şi rolul activ al instanţei; Art. 255 - Administrarea probelor; Art. 261 - Mijloacele de probă; Art. 330 - Cercetarea judecătorească; Art. 396 - Încheierea

Articolul 345 din Codul de Procedură Civilă reglementează una dintre cele mai importante modalități de administrare a probelor în procesul civil: cercetarea la fața locului. Aceasta reprezintă o probă directă, prin care instanța de judecată percepe nemijlocit anumite fapte, situații sau condiții materiale relevante pentru soluționarea cauzei. Inițiativa cercetării poate aparține fie părților (prin cerere), fie instanței (din oficiu), reflectând astfel atât principiul disponibilității, cât și rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului. Momentul crucial este cel al încuviințării, printr-o încheiere motivată, care trebuie să definească cu exactitate obiectul cercetării, adică acele 'împrejurări de fapt ce urmează să fie lămurite'. Acest lucru asigură eficiența probei și previne divagațiile, concentrând atenția instanței și a părților pe aspectele esențiale. Cercetarea la fața locului este deosebit de utilă în cazurile care implică aspecte tehnice, starea unor bunuri, constatarea unor lucrări, stabilirea unor relații spațiale sau orice altă situație care necesită o verificare directă, pentru a completa sau verifica celelalte probe administrate în dosar.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.