(1)Sunt mijloace materiale de

probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori

semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui

fapt care poate duce la soluţionarea procesului.

(2)

Sunt, de

asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile,

filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte

asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin

încălcarea legii ori a bunelor moravuri.

*) Decizia nr. 39/2024 - ICCJ

admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări

sociale şi, în interpretarea şi aplicarea art. 341 alin. (2) din

Codul de procedură civilă şi prin raportare la dispoziţiile

art. 74 şi 75 din Codul civil, stabileşte că:

"Proba cu înregistrarea

unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau

reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva

angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată

fără acordul şi/sau informarea prealabilă a

interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între

dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa

privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea

probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la

probă şi strict proporţională cu acest scop."