Art. 33: Interesul de a acţiona

Art. 32 C. proc. civ. - Condițiile de exercițiu ale acțiunii civile; Art. 34 C. proc. civ. - Calitatea procesuală; Art. 193 C. proc. civ. - Verificarea condițiilor de formă și de fond ale cererii; Art. 248 C. proc. civ. - Excepțiile procesuale; Art. 129 C. proc. civ. - Competența generală a instanțelor judecătorești

Articolul 33 din Codul de Procedură Civilă consacră una dintre cele mai importante condiții de exercițiu ale acțiunii civile: interesul de a acționa. Acesta reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care o persoană îl urmărește prin promovarea unei cereri în justiție. Existența interesului este fundamentală pentru admisibilitatea oricărei cereri sau acte de procedură. Textul legal stabilește cinci trăsături cumulative ale interesului: trebuie să fie determinat (clar și precis), legitim (conform legii, ordinii publice și bunelor moravuri), personal (să aparțină celui care acționează), născut și actual (să existe la momentul formulării cererii și să fie valorificabil imediat). O inovație importantă adusă de acest articol, prin teza a doua, o reprezintă consacrarea expresă a **acțiunii în prevenire (acțiunea preventivă)**. Aceasta constituie o excepție de la regula interesului născut și actual, permițând introducerea unei cereri în justiție chiar înainte ca un drept să fie efectiv încălcat sau o pagubă să se fi produs. Acțiunea preventivă este admisibilă în două situații distincte: fie pentru a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat (când există un risc serios și iminent de lezare a unui drept), fie pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care, odată produsă, nu s-ar mai putea repara. Scopul principal al acțiunii preventive este de a evita litigiile viitoare, prin obținerea unei hotărâri judecătorești care să oprească acțiuni sau inacțiuni dăunătoare înainte ca acestea să genereze prejudicii ireparabile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.