Art. 328: Prezumţiile legale

Art. 249 - Sarcina probei (Codul de Procedură Civilă); Art. 327 - Prezumțiile (Codul de Procedură Civilă); Art. 329 - Prezumțiile judiciare (Codul de Procedură Civilă); Art. 358 - Dovada prin confesare (Codul de Procedură Civilă); Art. 2512 - Proba şi prezumţiile (Codul Civil); Art. 2513 - Prezumțiile legale (Codul Civil); Art. 2514 - Prezumțiile judiciare (Codul Civil); Art. 2515 - Valoarea probatorie a prezumțiilor (Codul Civil)

Articolul 328 din Codul de Procedură Civilă reglementează mecanismul prezumțiilor legale, configurându-le ca o dispensă de probă pentru partea în beneficiul căreia sunt instituite. O prezumție legală implică deducerea existenței unui fapt necunoscut (faptul prezumat) dintr-un fapt cunoscut, probat în prealabil (faptul cunoscut, vecin și conex). Sarcina probei se inversează sau, mai exact, este deplasată: beneficiarul prezumției nu mai trebuie să dovedească direct faptul prezumat, ci doar faptul cunoscut pe care se întemeiază prezumția. Alin. (2) statuează principiul că prezumțiile legale sunt, de regulă, relative (juris tantum), putând fi răsturnate prin proba contrară, cu excepția cazurilor în care legea prevede expres caracterul lor absolut (juris et de jure). Această distincție fundamentală subliniază flexibilitatea sistemului probatoriu și importanța textului legal în determinarea forței probante a prezumțiilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.