Art. 327: Noţiune

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 250 - Obiectul probei; Art. 251 - Administrarea probelor; Art. 255 - Aprecierea probelor; Art. 328 - Prezumţia legală absolută; Art. 329 - Prezumţia legală relativă; Art. 330 - Prezumţia simplă sau judecătorească; Art. 339 - Proba scrisă; Art. 347 - Recunoaşterea; Art. 351 - Mărturia

Articolul 327 din Codul de Procedură Civilă definește noțiunea de prezumție ca fiind un procedeu logic-juridic prin care se deduce existența unui fapt necunoscut din existența unui fapt cunoscut. Această definiție subliniază caracterul indirect al probei prin prezumții, diferențiindu-le de probele directe. Textul face o distincție fundamentală între prezumțiile legale, stabilite de legiuitor (consecințe trase de lege), și prezumțiile simple sau judecătorești, care sunt deduse de către judecător din fapte cunoscute, în virtutea puterii sale de apreciere și a regulilor logicii și experienței comune. Prezumțiile constituie un mijloc de probă esențial în dreptul procesual civil, contribuind la stabilirea adevărului judiciar în situațiile în care proba directă este dificilă sau imposibilă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.