Art. 320: Scutirea de jurământ

Art. 99 - Capacitatea procesuală a minorului și a persoanei puse sub interdicție judecătorească; Art. 317 - Obiectul probei cu martori. Principiul audierii martorilor; Art. 318 - Jurământul martorilor; Art. 319 - Luarea jurământului; Art. 321 - Persoanele care nu pot fi martori; Art. 339 - Principiul liberei aprecieri a probelor; Art. 367 - Protecția drepturilor copilului în procesul civil

Articolul 320 din Codul de Procedură Civilă stabilește o excepție fundamentală de la regula generală a depunerii jurământului de către martori. Această normă are la bază principiul protecției persoanelor vulnerabile și recunoașterea limitărilor psiho-fizice ale acestora. Categoriile vizate sunt minorii sub 14 ani și persoanele lipsite de discernământ în momentul audierii, cu mențiunea expresă că aceștia nu beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială. Rațiunea excepției constă în inaptitudinea acestor persoane de a înțelege pe deplin semnificația și consecințele juridice ale jurământului, nefiind astfel angajată răspunderea lor pentru fals în declarații. Deși sunt scutiți de jurământ, instanța are obligația de a le atrage atenția asupra necesității de a spune adevărul, subliniind caracterul solemn al actului audierii. Aprecierea depozițiilor acestor martori se face de către instanță cu o prudență sporită, ținând cont de "situația lor specială", ceea ce implică o analiză critică și nuanțată a veridicității și relevanței declarațiilor, în contextul vulnerabilității inerente. Această prevedere se corelează cu principiul liberei aprecieri a probelor, însă impune judecătorului o evaluare particularizată și responsabilă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.