Art. 315: Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori

Art. 308 - Admisibilitatea probei cu martori; Art. 309 - Condițiile probei cu martori; Art. 310 - Cine poate fi martor; Art. 316 - Citarea și audierea martorilor; Art. 318 - Depoziția martorului; Art. 321 - Aprecierea depozițiilor; Art. 255 - Admisibilitatea probelor; Art. 265 - Administrarea probelor; Art. 326 - Falsul în declarații (Cod Penal)

Articolul 315 din Codul de Procedură Civilă reglementează cazurile de incapacitate a anumitor persoane de a fi ascultate ca martori în procesul civil. Aceste incapacități sunt instituite pentru a asigura obiectivitatea și credibilitatea depozițiilor. Doctrina și practica judiciară disting între incapacități relative și absolute. Categoriile prevăzute la alin. (1) pct. 1-3 (rude, afini, soț/partener, persoane în dușmănie sau cu interese) reprezintă incapacități relative, de la care părțile pot deroga prin acord expres sau tacit, în temeiul principiului disponibilității. În schimb, incapacitățile prevăzute la pct. 4 și 5 (persoane sub tutelă specială și cele condamnate pentru mărturie mincinoasă) sunt considerate, în general, incapacități absolute, determinate de lipsa discernământului, respectiv de lipsa de credibilitate prezumată a acestora. Alin. (3) introduce o regulă specială pentru persoanele cu consiliere judiciară, permițând audierea lor, dar impunând instanței o atenție sporită și o apreciere nuanțată a depoziției, având în vedere situația lor particulară. Acest articol subliniază importanța principiului libertății probelor și a liberei aprecieri a acestora de către judecător, cu respectarea garanțiilor de imparțialitate și corectitudine procedurală.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.