(1)Când instanţa a
încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune citarea şi ascultarea
acestora.
(2)Înlocuirea martorilor nu se va
încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine
întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii,
în termen de 5 zile de la încuviinţare.
(3)Fiecare parte va putea să se
împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listă
sau nu este identificat în mod lămurit.
(4)Decăderea din dreptul de a
administra dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor
prevăzute la art. 262 se acoperă dacă aceştia se
înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 311 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale privind administrarea probei testimoniale, în special ascultarea și posibilitatea înlocuirii martorilor. Odată încuviințată proba cu martori, instanța are obligația de a dispune citarea și audierea acestora, respectând principiul disponibilității probelor și rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului. Alineatul (2) instituie un regim strict pentru înlocuirea martorilor, permițând aceasta doar în cazuri excepționale (moarte, dispariție) sau pentru motive bine întemeiate, pentru a preveni tergiversarea procesului. Această excepție este condiționată de depunerea unei noi liste în termen de 5 zile de la încuviințare, sub sancțiunea decăderii, subliniind rigoarea procedurii. Alineatul (3) consacră dreptul părții de a se opune audierii unui martor care nu figurează în lista depusă sau nu este identificat corespunzător, garantând astfel contradictorialitatea și respectarea dreptului la apărare. În fine, alineatul (4) introduce o nuanță importantă referitoare la sancțiunea decăderii: deși neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 262 (care se referă la administrarea probelor, inclusiv la depunerea listelor de martori) atrage decăderea, aceasta poate fi acoperită dacă martorii se prezintă totuși la termenul fixat pentru audierea lor. Această prevedere reflectă un echilibru între respectarea formelor procedurale și finalitatea procesului, respectiv aflarea adevărului prin administrarea probei.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.