Art. 31: Apărări

Art. 245 - Excepțiile procesuale; Art. 246 - Soluționarea excepțiilor; Art. 247 - Efectele admiterii excepțiilor; Art. 205 - Întâmpinarea; Art. 206 - Cuprinsul întâmpinării; Art. 207 - Anexarea înscrisurilor la întâmpinare; Art. 208 - Comunicarea întâmpinării și răspunsul la întâmpinare; Art. 99 - Rolul judecătorului în pregătirea procesului

Articolul 31 din Codul de Procedură Civilă stabilește o clasificare fundamentală a mijloacelor de apărare pe care părțile le pot invoca în cadrul unui proces civil. Această distincție este esențială pentru înțelegerea și desfășurarea corectă a litigiului. Apărările de fond (sau pe fond) vizează direct temeinicia pretențiilor reclamantului sau, dimpotrivă, existența unor drepturi sau fapte care anulează, sting sau modifică dreptul invocat. Ele se referă la esența raportului juridic dedus judecății și, dacă sunt admise, conduc la respingerea acțiunii civile ca nefondată. Exemple tipice includ plata, prescripția extinctivă, forța majoră, excepția de neexecutare a contractului. În contrast, apărările procedurale (denumite adesea și excepții procesuale, conform Art. 245 C.P.C.) nu se raportează la fondul dreptului, ci la neregularități, impedimente sau lipsuri privind condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ori la modul de îndeplinire a actelor de procedură. Ele pot duce la închiderea procesului fără soluționarea pe fond, la suspendarea acestuia sau la anularea unor acte de procedură. Exemple sunt excepția de necompetență, litispendența, excepția lipsei de capacitate procesuală, sau excepția nulității unor acte de procedură. Ordinea de soluționare a apărărilor impune, de regulă, examinarea prioritară a celor procedurale, întrucât admiterea acestora poate face inutilă analiza apărărilor de fond.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.