Art. 303: Procedura de verificare

Art. 249 C.proc.civ. - Sarcina probei; Art. 272 C.proc.civ. - Înscrisurile sub semnătură privată; Art. 288 C.proc.civ. - Prezentarea înscrisurilor; Art. 296 C.proc.civ. - Regimul înscrisurilor; Art. 299 C.proc.civ. - Verificarea de scripte; Art. 300 C.proc.civ. - Procedura de verificare; Art. 301 C.proc.civ. - Obligația de a depune înscrisuri; Art. 302 C.proc.civ. - Neîndeplinirea obligației de a depune înscrisuri; Art. 304 C.proc.civ. - Falsul; Art. 305 C.proc.civ. - Procedura de înscriere în fals; Art. 330 C.proc.civ. - Cazurile în care se dispune expertiza; Art. 336 C.proc.civ. - Raportul de expertiză

Articolul 303 din Codul de Procedură Civilă detaliază procedura de verificare a înscrisurilor sub semnătură privată a căror autenticitate este contestată. Această procedură reprezintă un incident procedural esențial în etapa administrării probelor. Inițial, legea conferă judecătorului posibilitatea de a se lămuri asupra înscrisului printr-o comparare directă a acestuia cu scrierea sau semnătura realizată în fața sa sau cu alte înscrisuri necontestate. Dacă această examinare preliminară nu este concludentă, judecătorul este obligat să dispună efectuarea unei expertize grafologice judiciare. În vederea realizării expertizei, părțile sau terții pot fi obligați să depună "înscrisuri de comparație", a căror tipologie este strict reglementată de alin. (3) al articolului, incluzând înscrisuri autentice, scrieri private necontestate, porțiuni necontestate din înscrisul litigios sau scrisul realizat în fața instanței. O cerință formală importantă este semnarea înscrisurilor de comparație de către președinte, grefier și părți, asigurându-se astfel integritatea și identificarea acestora. Părțile au dreptul de a lua cunoștință de aceste înscrisuri în ședința de judecată. Procedura de verificare este menită să asigure temeinicia și legalitatea probelor pe care instanța își va fundamenta soluția.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.