Art. 302: Obligaţia de verificare a înscrisului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)
Când una dintre persoanele menţionate la art. 301 contestă
scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaşte,
instanţa va proceda la verificarea înscrisului prin:
1.compararea scrierii şi
semnăturii de pe înscris cu scrierea şi semnătura din alte
înscrisuri necontestate;
2.expertiză;
3.orice alte mijloace de
probă admise de lege.
(2)În acest scop, preşedintele
completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie
scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea
sa părţi din înscris. Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi
considerat ca o recunoaştere a scrierii sau semnăturii.
Articole Conexe / Referințe
Art. 301 - Procedura de contestare a înscrisului sub semnătură privată; Art. 299 - Producerea înscrisurilor sub semnătură privată; Art. 300 - Recunoașterea înscrisurilor sub semnătură privată; Art. 303 - Înfățișarea părții pentru verificare; Art. 304 - Termenul de verificare; Art. 305 - Înfățișarea martorilor (în cazul înscrisului); Art. 306 - Cheltuielile expertizei; Art. 250 - Obiectul probei; Art. 251 - Sarcina probei; Art. 252 - Proba cu înscrisuri; Art. 256 - Administrarea probelor; Art. 258 - Aprecierea probelor; Art. 265 - Proba cu expertiza; Art. 272 - Compararea de scrieri și semnături; Art. 351 - Falsul în înscrisuri oficiale (cu titlu de principiu general)
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 302 din Codul de Procedură Civilă detaliază modalitățile esențiale prin care instanța de judecată procedează la verificarea autenticității unui înscris sub semnătură privată, atunci când scrierea sau semnătura acestuia este contestată conform procedurii prevăzute la Art. 301 C.pr.civ. Această verificare este crucială pentru stabilirea forței probante a înscrisului.
Instanța poate recurge la trei metode principale: (1) **Compararea scrierilor și semnăturilor**, utilizând ca termen de comparație înscrisuri necontestate a căror autenticitate este certă; (2) **Expertiza tehnică judiciară grafologică**, considerată cel mai important mijloc de probă în stabilirea autorului scrierii sau semnăturii; și (3) **Orice alte mijloace de probă** admise de lege, cum ar fi interogatoriul, mărturiile sau prezumțiile, pentru a completa probatoriul.
Un aspect fundamental al acestei proceduri îl reprezintă obligația impusă părții căreia i se atribuie înscrisul de a coopera cu instanța. Astfel, președintele completului de judecată poate solicita părții să scrie și să semneze sub dictarea sa, scopul fiind obținerea unor specimene grafice relevante. Refuzul nejustificat al părții de a se conforma acestei obligații nu este lipsit de consecințe, legea stabilind o prezumție relativă ('juris tantum') de recunoaștere a scrierii sau semnăturii. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba contrară, însă impune părții un efort probatoriu suplimentar. Rolul Art. 302 este, prin urmare, fundamental în asigurarea stabilității și securității circuitului civil, oferind mecanisme legale pentru combaterea falsului în înscrisuri private și garantând integritatea probelor.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol