Art. 301: Recunoaşterea sau contestarea înscrisului sub semnătură privată

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 268 - Forța probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 299 - Natura înscrisurilor; Art. 300 - Forța probantă a înscrisurilor; Art. 304 - Verificarea de scripte; Art. 305 - Procedura verificării de scripte; Art. 307 - Înscrierea în fals; Art. 358 - Prezentarea înscrisurilor

Articolul 301 din Codul de Procedură Civilă reglementează o obligație procedurală esențială pentru partea împotriva căreia se invocă un înscris sub semnătură privată: aceea de a lua poziție față de scrierea sau semnătura pretinsă. Partea are două opțiuni: fie recunoaște autenticitatea, caz în care înscrisul își produce efectele probatorii, fie o contestă. Contestarea trebuie făcută, sub sancțiunea decăderii, la primul termen de judecată la care înscrisul este depus. Prin decădere, înscrisul se consideră recunoscut, iar partea nu mai poate ulterior invoca neautenticitatea sa. O prevedere specială se aplică moștenitorilor sau succesorilor în drepturi ai pretinsului autor al înscrisului: aceștia pot declara pur și simplu că nu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor. Această declarație nu constituie o contestare propriu-zisă, ci o manifestare de necunoaștere, care determină instanța să dispună, din oficiu sau la cerere, verificarea de scripte, inversând sarcina probei autenticității înscrisului în defavoarea celui ce l-a prezentat. Astfel, articolul echilibrează necesitatea stabilității raporturilor juridice cu protecția împotriva înscrisurilor neautentice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.