Art. 295: Refuzul de a prezenta înscrisul

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 250 - Obiectul probei; Art. 255 - Admisibilitatea probelor; Art. 265 - Aprecierea probelor; Art. 289 - Cererea de a depune înscrisul; Art. 290 - Obligația de a depune înscrisul; Art. 294 - Procedura de înfățișare a înscrisului; Art. 327 - Prezumțiile; Art. 351 - Înfățișarea la interogatoriu; Art. 358 - Nedepunerea răspunsurilor la interogatoriu

Articolul 295 din Codul de Procedură Civilă reglementează o sancțiune procedurală de o importanță deosebită în materia probațiunii cu înscrisuri. Dispoziția instituie o prezumție legală (iuris tantum) în favoarea părții care a solicitat înfățișarea unui înscris, atunci când partea adversă refuză în mod nejustificat să coopereze. Cauzele care activează această sancțiune sunt alternative: refuzul de a răspunde la interogatoriu cu privire la deținerea sau existența înscrisului, ascunderea sau distrugerea înscrisului dovedită prin alte mijloace de probă, sau neconformarea la un ordin judecătoresc de înfățișare a înscrisului după ce deținerea sa a fost stabilită. Consecința este că instanța are facultatea ('va putea socoti') de a considera afirmațiile părții solicitante cu privire la conținutul înscrisului ca fiind dovedite. Această măsură reprezintă o expresie a principiului bunei-credințe în procesul civil și a rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, descurajând comportamentele obstrucționiste și asigurând eficiența administrării justiției. Este o prezumție relativă, ceea ce înseamnă că partea sancționată poate, prin alte mijloace de probă, să încerce să răstoarne această prezumție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.