Art. 293: Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul

Art. 250 - Obiectul și mijloacele de probă; Art. 256 - Sancțiuni în legătură cu probatoriul; Art. 272 - Noțiunea de înscris; Art. 292 - Prezentarea înscrisurilor de către terți; Art. 294 - Neprezentarea înscrisului; Art. 295 - Verificarea înscrisurilor; Art. 358 - Prezumțiile; Art. 360 - Interogatoriul

Articolul 293 din Codul de Procedură Civilă reglementează o modalitate esențială de administrare a probei cu înscrisuri, permițând instanței să ordone părții adverse să prezinte un înscris probatoriu relevant pentru soluționarea cauzei. Acest mecanism este fundamental pentru asigurarea loialității procesuale și pentru descoperirea adevărului judiciar, prevenind situațiile în care o parte ar putea ascunde probe cruciale. Dispoziția legală stabilește o condiție generală în alin. (1) – învederarea de către o parte că adversarul deține un înscris relevant – și trei condiții alternative în alin. (2) pentru admisibilitatea cererii de înfățișare. Acestea din urmă sunt: caracterul comun al înscrisului pentru părți (ex. un contract semnat de ambele părți), situația în care partea adversă însăși s-a referit la înscris în cursul procesului (ceea ce implică recunoașterea existenței și, implicit, a relevanței sale), sau existența unei obligații legale de a prezenta înscrisul (ex. obligația legală a unei societăți de a prezenta anumite registre). Importanța acestei norme derivă din rolul său activ în echilibrarea sarcinii probei și în garantarea unui proces echitabil, obligând părțile la cooperare în vederea stabilirii corecte a faptelor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.