(1)Contractele încheiate pe
formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii generale
tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură
privată, dacă legea nu prevede altfel.
(2)Dacă legea nu dispune
altfel, biletele, tichetele şi alte asemenea documente, utilizate cu
ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la
anumite prestaţii, au forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură
privată, chiar dacă nu sunt semnate.
(3)Telexul, precum şi telegrama
ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost semnate de
expeditor fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub
semnătură privată.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 289 din Codul de Procedură Civilă extinde sfera de aplicare a regimului probatoriu al înscrisurilor sub semnătură privată, incluzând anumite categorii de documente care, prin natura lor sau prin modul de întocmire, nu îndeplinesc întotdeauna cerințele formale clasice ale unui înscris semnat, dar cărora li se recunoaște o forță probantă similară. Astfel, contractele tipizate sau standardizate, deși nesemnate individual în toate elementele lor, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată. De asemenea, documentele precum biletele și tichetele, esențiale în anumite operațiuni juridice și economice, sunt recunoscute ca având aceeași forță probantă chiar și fără semnătură, datorită funcției lor practice și a încrederii pe care o generează în circuitul civil. Prevederea referitoare la telex și telegramă, cu condiția semnării originalului de către expeditor, subliniază adaptarea legiuitorului la mijloacele de comunicare specifice epocii, consolidând valoarea probatorie a acestora în contextul probelor scrise. Articolul contribuie la eficientizarea procesului probatoriu, recunoscând realitățile juridice și comerciale moderne.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.