Art. 288: Putere doveditoare

Art. 249 C.proc.civ. - Sarcina probei; Art. 265 C.proc.civ. - Dispoziții generale (privind înscrisurile); Art. 267 C.proc.civ. - Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 268 C.proc.civ. - Recunoaşterea înscrisului; Art. 282 C.proc.civ. - Înscrisurile autentice; Art. 2537 C.civ. - Cazurile de întrerupere (a prescripției, prin recunoașterea dreptului)

Articolul 288 din Codul de Procedură Civilă stabilește o regulă specială privind forța probantă a înscrisurilor prin care se recunoaște sau se reînnoiește o datorie preexistentă. Aceste înscrisuri constituie o dovadă suficientă împotriva debitorului și a succesorilor săi universali sau cu titlu particular. Norma instituie o prezumție relativă (juris tantum) de veridicitate și valabilitate a actului de recunoaștere sau reînnoire. Această prezumție poate fi răsturnată de către debitor (sau succesorii săi), însă sarcina probei contrarii este strict reglementată: se impune aducerea 'documentului originar' pentru a demonstra că recunoașterea este eronată sau inexactă. Această condiție calificată subliniază importanța integrității documentului inițial și creează o dificultate probatorie semnificativă pentru partea care dorește să combată efectele recunoașterii sau reînnoirii datoriei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.