Art. 281: Menţiunile făcute de creditor

Art. 249 C.proc.civ. - Sarcina probei; Art. 266 C.proc.civ. - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 272 C.proc.civ. - Recunoașterea scrisului și a semnăturii; Art. 279 C.proc.civ. - Scrisurile adeveritoare de plăți sau de alte liberări; Art. 280 C.proc.civ. - Scrisurile adăugate la actul principal; Art. 1493 C.civ. - Dovada plății

Articolul 281 din Codul de Procedură Civilă stabilește o regulă specială privind puterea doveditoare a anumitor mențiuni, chiar dacă nu sunt semnate sau datate. Norma juridică prevede că orice mențiune făcută de creditor (în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu) care rămâne în posesia sa, face dovada liberării debitorului, dacă prin conținutul său tinde la o asemenea stabilire. Această dispoziție constituie o excepție de la regulile generale privind valoarea probatorie a înscrisurilor sub semnătură privată, care, de regulă, necesită semnătura autorului pentru a fi opozabile. Rațiunea acestei excepții rezidă în prezumția că o asemenea mențiune, nefiind contestată de creditorul care păstrează titlul, atestă o realitate favorabilă debitorului, fie o plată, fie o altă formă de stingere a obligației. Aceeași putere doveditoare este recunoscută mențiunilor similare făcute de creditor pe duplicatul unui înscris sau pe o chitanță, cu condiția ca duplicatul sau chitanța să se afle în mâinile debitorului, confirmând astfel actul de liberare al acestuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.