Art. 279: Registrele şi hârtiile domestice

Art. 249 - Sarcina probei (NCPC); Art. 270 - Dovada scrisă (NCPC); Art. 272 - Actul sub semnătură privată (NCPC); Art. 273 - Forța probantă a actului sub semnătură privată (NCPC); Art. 278 - Mențiunea de plată făcută pe un titlu de creanță (NCPC); Art. 280 - Registrele profesioniștilor (NCPC); Art. 281 - Mențiunile pe titlu liberator (NCPC); Art. 309 - Mărturisirea judiciară (NCPC); Art. 2701 - Proba obligațiilor (NCC)

Articolul 279 din Codul de Procedură Civilă reglementează forța probantă a registrelor și hârtiilor domestice, documente nesemnate sau semnate unilateral, destinate uzului personal al autorului. Principiul fundamental, derivat din adagiul 'nemo sibi ipse causam probare potest' (nimeni nu își poate crea singur dovada), este că aceste înscrisuri nu fac dovada în favoarea celui care le-a scris. Rațiunea acestei reguli rezidă în caracterul unilateral și lipsa garanțiilor de autenticitate specifice actelor formale. Cu toate acestea, articolul stabilește două excepții esențiale prin care aceste înscrisuri capătă forță probantă împotriva autorului lor. Prima excepție vizează situațiile în care hârtiile atestă neîndoielnic o plată primită de către autor. A doua excepție se referă la însemnările care conțin mențiunea expresă că au fost făcute în folosul unei alte persoane indicate drept creditor, având rolul de a constitui un titlu. Aceste excepții sunt interpretate restrictiv, reflectând o recunoaștere (chiar și informală) de datorie sau de fapt juridic, ce servește interesele părții adverse, conferindu-le astfel valoare de probă. Acest articol se distinge de regulile aplicabile registrelor profesioniștilor, care beneficiază de un regim probatoriu diferit, dat fiind scopul și natura lor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.