(1)

Data înscrisurilor sub semnătură privată este

opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua

în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile

prevăzute de lege, respectiv:

1.din ziua în care au fost

prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public,

executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această

privinţă;

2.din ziua când au fost

înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică,

făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;

3.din ziua când au fost

înregistrate într-un registru sau alt document public;

4.din ziua morţii ori din

ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a

întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;

5.din ziua în care cuprinsul lor

este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în

condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de

sigilii sau pentru facere de inventar;

6.din ziua în care s-a petrecut

un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip

neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

(2)Sub rezerva unor dispoziţii

legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate

să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor

alin. (1) în privinţa chitanţelor liberatorii.