Art. 277: Înscrisurile întocmite de profesionişti

Art. 3 Cod Civil - Definiția profesionistului; Art. 266 Cod de Procedură Civilă - Administrarea probei cu înscrisuri; Art. 268 Cod de Procedură Civilă - Forța probantă a înscrisului; Art. 274 Cod de Procedură Civilă - Forța probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 275 Cod de Procedură Civilă - Data înscrisului sub semnătură privată; Art. 276 Cod de Procedură Civilă - Reguli speciale pentru înscrisurile sub semnătură privată; Art. 279 Cod de Procedură Civilă - Înscrisurile întocmite de terți; Art. 282 Cod de Procedură Civilă - Reproducerile de acte și documente; Art. 1170 Cod Civil - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 1171 Cod Civil - Înscrisul sub semnătură privată; Art. 1180 Cod Civil - Proba cu martori; Art. 1198 Cod Civil - Proba faptelor juridice; Art. 1270 Cod Civil - Forța obligatorie a contractului

Articolul 277 din Codul de Procedură Civilă instituie un regim probatoriu special, derogatoriu de la dreptul comun, aplicabil înscrisurilor întocmite în contextul raporturilor dintre profesioniști. Scopul principal al acestei reglementări este de a adapta normele de probă la specificul activității comerciale și profesionale, unde celeritatea, flexibilitatea și încrederea în documente sunt esențiale. Paragraful (1) reprezintă o clauză de excepție fundamentală, excluzând aplicarea dispozițiilor art. 274 (privind recunoașterea scrierii și semnăturii) și art. 275 (privind data certă a înscrisurilor sub semnătură privată) în litigiile dintre profesioniști. Această derogare se justifică prin dinamismul relațiilor de afaceri și prin prezumția de bună-credință și profesionalism în circuitul comercial, eliminând formalitățile excesive ce ar încetini activitatea. Paragraful (2) introduce o inovație semnificativă, acordând forță probantă înscrisurilor nesemnate, cu condiția ca acestea să fie utilizate 'în mod obișnuit' în exercitarea activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic. Această prevedere este crucială pentru validarea unor documente tipice practicilor comerciale, precum facturile, avizele de expediție, bonurile de comandă, chitanțele sau extrasele de cont, care, deși nu poartă o semnătură olografă, reflectă operațiuni comerciale curente. Excepția vizează actele juridice pentru a căror dovedire legea impune o anumită formă scrisă 'ad probationem' (pentru probă) sau 'ad validitatem' (pentru validitate), cum ar fi, de exemplu, contractele de locațiune pe o durată mai mare de un an sau contractele de garanție reală. Paragraful (3) stabilește o prezumție relativă (iuris tantum) de autenticitate a datei consemnate într-un înscris sub semnătură privată întocmit în exercitarea activității unei întreprinderi. Spre deosebire de rigorile art. 275, care impune condiții stricte pentru obținerea unei date certe opozabile terților, aici data este prezumată a fi cea consemnată, dar poate fi combătută prin orice mijloc de probă (îndreptarea datei, mărturii, expertize), reflectând principiul libertății probei în materie comercială. Paragraful (4) completează regimul probatoriu al datei, permițând stabilirea acesteia prin orice mijloc de probă în raporturile dintre părți, în situația în care înscrisul nu conține nicio dată. Această flexibilitate subliniază din nou adaptarea normei la realitățile practice ale mediului de afaceri, unde celeritatea primează. În ansamblu, aceste dispoziții contribuie la fluidizarea raporturilor juridice dintre profesioniști și la consolidarea principiului libertății probei în materie comercială, temperând rigorile dreptului comun în beneficiul celerității și securității tranzacțiilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.