Art. 271: Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Înscrisul autentic întocmit
fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa
valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau
cu depăşirea competenţei este lovit de nulitate absolută,
dacă legea nu dispune altfel.
(2)Înscrisul prevăzut la alin.
(1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură
privată, dacă este semnat de părţi, iar dacă nu este
semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.
SUBSECŢIUNEA 3
2^3
:III.
Înscrisul sub semnătură privată
Articole Conexe / Referințe
Art. 268 C.proc.civ. - Definiția înscrisului autentic; Art. 269 C.proc.civ. - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 270 C.proc.civ. - Contestarea înscrisului autentic; Art. 282 C.proc.civ. - Înscrisul sub semnătură privată; Art. 286 C.proc.civ. - Începutul de dovadă scrisă; Art. 359 C.proc.civ. - Nulitățile absolute și relative; Art. 360 C.proc.civ. - Efectele nulității; Art. 1171 Cod Civil - Înscrisul autentic; Art. 1172 Cod Civil - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 1173 Cod Civil - Înscrisul sub semnătură privată; Art. 1246 Cod Civil - Nulitatea actului juridic civil; Art. 1250 Cod Civil - Nulitatea absolută și nulitatea relativă; Art. 1253 Cod Civil - Efectele nulității; Art. 1254 Cod Civil - Conversiunea actului juridic
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 271 din Codul de Procedură Civilă reglementează sancțiunea nulității pentru înscrisul autentic și posibilitatea sa de conversiune. Alin. (1) stabilește că un înscris autentic este lovit de nulitate absolută atunci când nu respectă condițiile de formă impuse de lege pentru încheierea sa valabilă, când este întocmit de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depășirea limitelor sale de competență, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Această nulitate absolută protejează ordinea publică, asigurând respectarea strictă a cerințelor esențiale pentru validitatea înscrisurilor autentice. Alin. (2) introduce instituția conversiunii, stipulând că un înscris autentic nul poate produce efecte ca înscris sub semnătură privată, dacă îndeplinește condițiile de formă cerute pentru acesta din urmă și este semnat de părți. În lipsa semnăturilor părților, înscrisul va constitui doar un început de dovadă scrisă, necesitând completarea cu alte mijloace de probă pentru a-și produce pe deplin efectele juridice. Conversiunea reprezintă o soluție pragmatică, menită să salveze un act juridic care, deși nul ca înscris autentic, poate fi considerat valabil sub o altă formă, respectând voința părților și principiul conservării actelor juridice.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol