Art. 268: Rolul semnăturii

Art. 249 Cod Procedură Civilă - Sarcina probei; Art. 266 Cod Procedură Civilă - Probele; Art. 267 Cod Procedură Civilă - Noțiunea de înscris; Art. 270 Cod Procedură Civilă - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 272 Cod Procedură Civilă - Înscrisul sub semnătură privată; Art. 280 Cod Procedură Civilă - Verificarea de scripte; Art. 1171 Cod Civil - Clasificarea înscrisurilor; Art. 1180 Cod Civil - Forța probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 1204 Cod Civil - Forța probantă a înscrisului electronic; Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică

Articolul 268 din Codul de Procedură Civilă reglementează rolul fundamental al semnăturii în sistemul probatoriu, consacrând-o drept element esențial al înscrisului. Semnătura, indiferent de forma înscrisului, atestă existența consimțământului părții semnatare cu privire la conținutul actului. În cazul înscrisurilor sub semnătură privată, semnătura conferă acestora o forță probantă relativă, creând o prezumție 'juris tantum' a exprimării voinței, prezumție care poate fi răsturnată prin proba contrară, de exemplu, prin procedura verificării de scripte. Articolul face o distincție esențială atunci când semnătura aparține unui funcționar public, situație în care, în condițiile legii, înscrisul dobândește caracterul de înscris autentic, beneficiind de o forță probantă superioară, până la înscrierea în fals. De asemenea, legiuitorul modern a inclus reglementarea semnăturii electronice, stabilind că aceasta este valabilă doar dacă îndeplinește condițiile prevăzute de legislația specială în materie (Legea nr. 455/2001), asigurând astfel echivalența juridică între semnătura olografă și cea electronică avansată sau calificată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.