Art. 267: Înscrisurile în formă electronică

Art. 249 C.proc.civ. - Sarcina probei; Art. 266 C.proc.civ. - Forța probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 268 C.proc.civ. - Data certă a înscrisurilor sub semnătură privată; Art. 270 C.proc.civ. - Conversia înscrisurilor; Art. 280 C.proc.civ. - Înscrisurile autentice; Art. 282 C.civ. - Înscrisurile electronice; Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică (act normativ special)

Articolul 267 din Codul de Procedură Civilă stabilește un principiu fundamental privind înscrisurile în formă electronică, și anume trimiterea expresă la dispozițiile unei legi speciale pentru reglementarea lor. Această normă concisă subliniază caracterul derogatoriu al regimului juridic al documentelor electronice față de cel al înscrisurilor pe suport de hârtie, precum și necesitatea unei reglementări tehnice și juridice complexe, adaptate specificului mediului digital. Legea specială la care face trimitere acest articol este, în principal, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, care stabilește condițiile de recunoaștere a înscrisurilor în formă electronică, tipurile de semnături electronice (simplă, avansată, calificată) și efectele juridice ale acestora, inclusiv echivalarea lor cu înscrisurile sub semnătură privată sau cu înscrisurile autentice. Astfel, pentru a determina forța probantă și admisibilitatea înscrisurilor electronice în procesul civil, este indispensabilă consultarea legislației speciale relevante, precum și a dispozițiilor din Codul Civil referitoare la înscrisurile electronice (ex: Art. 282 C.civ.).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.