Art. 266: Înscrisurile pe suport informatic

Art. 249 C.proc.civ. - Sarcina probei; Art. 250 C.proc.civ. - Obiectul probei; Art. 265 C.proc.civ. - Noțiunea și forma înscrisurilor; Art. 267 C.proc.civ. - Înscrisul sub semnătură privată; Art. 270 C.proc.civ. - Forța probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 266 C.civ. - Forma scrisă. Înscrisul electronic; Art. 279 C.civ. - Forța probantă a înscrisului electronic; Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică; Regulamentul (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (eIDAS)

Articolul 266 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental al egalității de tratament între înscrisurile pe suport informatic (electronice) și cele pe suport hârtie, în materie probatorie. Acesta stabilește că documentele digitale pot fi admise ca probe în procesul civil în aceleași condiții ca și înscrisurile tradiționale, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege. Această dispoziție reflectă adaptarea legislației la era digitală și recunoașterea valorii juridice a dovezilor electronice. Condițiile legale la care face trimitere vizează, în principal, asigurarea autenticității și integrității înscrisului electronic, fiind esențială respectarea legislației speciale în materie, cum ar fi Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică și Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (eIDAS). Astfel, deși mediul de stocare este diferit, forța probantă a înscrisului electronic este echivalentă cu cea a înscrisului pe hârtie, cu condiția ca mijloacele tehnice utilizate să garanteze fiabilitatea și securitatea informației, asigurând că documentul nu a fost alterat și că provine de la emitentul pretins.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.