Art. 265: Noţiune

Art. 249 - Obiectul probei (Codul de Procedură Civilă); Art. 250 - Sarcina probei (Codul de Procedură Civilă); Art. 251 - Mijloacele de probă (Codul de Procedură Civilă); Art. 266 - Înscrisurile autentice (Codul de Procedură Civilă); Art. 272 - Înscrisurile sub semnătură privată (Codul de Procedură Civilă); Art. 282 - Înscrisurile pe suport informatic (Codul de Procedură Civilă); Art. 1171 - Noțiunea de înscris (Codul Civil)

Articolul 265 din Codul de Procedură Civilă oferă o definiție modernă și extinsă a noțiunii de 'înscris' în dreptul procesual civil român. Prin această formulare, legiuitorul depășește concepția tradițională, limitată la documentele pe suport de hârtie, și include orice formă de consemnare a datelor referitoare la un act sau fapt juridic. Această definiție subliniază irelevanța suportului material și a modalității de conservare sau stocare, deschizând calea recunoașterii valorii probante a înscrisurilor digitale, electronice sau pe orice alt suport. Esența înscrisului constă, așadar, în capacitatea sa de a reține și a transmite informații relevante pentru calificarea juridică a unei situații, adaptând astfel mijloacele de probă la evoluțiile tehnologice și asigurând principiul neutralității tehnologice în probațiune.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.