Art. 262: Cheltuielile necesare administrării probelor

Art. 92 alin. (1) - Participarea procurorului; Art. 250 - Probele; Art. 254 - Obiectul și sarcina probei; Art. 255 - Mijloacele de probă; Art. 258 - Încuviinţarea probelor; Art. 259 - Administrarea probelor; Art. 260 - Asistența judiciară; Art. 268-270 - Comisia rogatorie; Art. 330-341 - Expertiza (în special Art. 331 alin. (3) privind onorariul provizoriu); Art. 451-456 - Cheltuielile de judecată; Art. 200 - Termenele

Articolul 262 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspectele financiare ale administrării probelor în procesul civil, stabilind principiul conform căruia cheltuielile aferente unei probe solicitate revin părții care a cerut-o. Instanța are obligația de a-i pune în vedere părții să depună suma necesară pentru acoperirea acestor cheltuieli, într-un termen fixat. Nedepunerea sumei în termenul stabilit atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai administra acea probă în fața instanței respective, subliniind importanța diligenței procesuale. Cu toate acestea, legiuitorul introduce o flexibilitate prin permiterea depunerii ulterioare a sumei, cu condiția ca aceasta să nu ducă la amânarea judecății. Un regim special este prevăzut pentru probele dispuse din oficiu de către instanță sau la cererea procurorului, cazuri în care instanța stabilește cheltuielile și decide asupra suportării acestora, putându-le distribui chiar ambelor părți. Dispozițiile acestui articol își găsesc aplicarea și în situația administrării probelor prin comisie rogatorie, asigurând uniformitatea reglementării cheltuielilor probatorii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.