(1)Administrarea probelor se face în faţa

instanţei de judecată sesizate, în şedinţă

publică, dacă legea nu dispune altfel.

(2)Dacă, din motive obiective,

administrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de

reşedinţă a instanţei, aceasta se va putea efectua prin

comisie rogatorie, de către o instanţă de acelaşi grad sau

chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o

instanţă de acelaşi grad. În cazul în care felul dovezii

îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care

administrează proba poate fi scutită de citarea părţilor.

(3)Când instanţa care a primit

comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a se

face în circumscripţia altei instanţe, va înainta, pe cale

administrativă, cererea de comisie rogatorie instanţei competente,

comunicând aceasta instanţei de la care a primit însărcinarea.

(4)Instanţa

însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea

probelor în prezenţa părţilor sau, chiar în lipsă,

dacă au fost legal citate, având aceleaşi atribuţii ca şi

instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat.

(5)După ce s-a efectuat

administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanţa sesizată,

dacă este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea

cercetării procesului sau, după caz, pentru dezbaterea fondului.