Art. 259: Revenirea asupra probelor încuviinţate

Art. 14 - Rolul activ al judecătorului; Art. 22 - Dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil; Art. 254 - Principii generale privind probele; Art. 255 - Admisibilitatea probelor; Art. 258 - Încuviinţarea probelor; Art. 394 - Închiderea dezbaterilor

Articolul 259 din Codul de Procedură Civilă reglementează posibilitatea instanței de a reveni asupra unei încuviințări de probe, consacrând un principiu de eficiență și oportunitate în administrarea probatoriului. Această prerogativă discreționară a judecătorului ('poate reveni') este condiționată de constatarea ulterioară, după administrarea altor mijloace de probă, că proba respectivă nu mai este necesară pentru soluționarea cauzei. Scopul este evitarea tergiversării judecății și a administrării unor probe redundante sau superflue, în acord cu rolul activ al judecătorului de a asigura o bună desfășurare a procesului. Cu toate acestea, exercitarea acestei puteri este temperată de respectarea strictă a principiului contradictorialității: instanța este obligată ('este însă obligată') să pună în discuția părților această împrejurare, oferindu-le posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere și de a apăra necesitatea probei inițial încuviințate. Această prevedere subliniază echilibrul între celeritatea judecății și garantarea dreptului la apărare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.