Art. 258: Încuviinţarea probelor

Art. 252 - Libertatea probelor; Art. 253 - Faptele ce trebuie dovedite; Art. 254 - Admisibilitatea probelor; Art. 255 - Condițiile de admisibilitate a probelor; Art. 257 - Propunerea probelor; Art. 259 - Administrarea probelor; Art. 260 - Cheltuielile pentru probe; Art. 308 - Limitările probei cu martori; Art. 309 - Admisibilitatea probei cu martori; Art. 339 - Admisibilitatea expertizei; Art. 351 - Admisibilitatea cercetării la fața locului; Art. 424 - Conținutul încheierilor

Articolul 258 din Codul de Procedură Civilă reglementează momentul și condițiile esențiale pentru încuviințarea probelor de către instanță. Principala condiție este respectarea cerințelor de admisibilitate prevăzute de Art. 255 C.proc.civ. (pertinența, concludența și utilitatea probei). O excepție importantă de la această regulă o constituie situația în care există un pericol iminent ca proba să se piardă prin întârziere, caz în care instanța poate încuviința proba de urgență, chiar înainte de îndeplinirea integrală a celorlalte cerințe, reflectând principiul celerității și eficienței procesuale. Al doilea alineat al articolului statuează conținutul obligatoriu al încheierii de încuviințare a probelor. Această încheiere trebuie să specifice în mod clar faptele care urmează a fi dovedite, mijloacele de probă admise și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea lor. Această exigență contribuie la delimitarea precisă a obiectului probatoriului și la asigurarea respectării dreptului la apărare. În fine, alineatul al treilea conferă instanței puterea de a limita numărul martorilor propuși, o măsură destinată prevenirii tergiversării procesului și a abuzului de drept, asigurând totodată o gestionare eficientă a probatoriului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.