Art. 255: Admisibilitatea probelor

Art. 249 Codul de Procedură Civilă - Sarcina probei; Art. 254 Codul de Procedură Civilă - Obiectul probei; Art. 258 Codul de Procedură Civilă - Administrarea probelor; Art. 309 Codul de Procedură Civilă - Prezumțiile; Art. 1 Codul Civil - Izvoarele dreptului civil

Articolul 255 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul admisibilității probelor în procesul civil, statuând că acestea trebuie să fie nu doar conforme legii, ci și relevante și utile soluționării litigiului. Această cerință dublă – legalitate și pertinență/utilitate – asigură eficiența administrării probatoriului. O excepție importantă de la regula necesității probei o constituie faptele de notorietate publică sau cele necontestate de părți; în astfel de situații, instanța poate dispensa de probă, în virtutea rolului său activ și a principiului celerității. Articolul clarifică, de asemenea, sarcina probei în privința uzanțelor (în strânsă legătură cu Art. 1 C. civ.), a regulilor deontologice și a practicilor statornicite între părți, care trebuie dovedite de partea ce le invocă. Un aspect fundamental al rolului activ al instanței este consacrat prin alin. (4), care obligă autoritățile competente să furnizeze informații sau înscrisuri la solicitarea instanței, contribuind la aflarea adevărului material și la înfăptuirea justiției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.