(1)Probele se propun, sub

sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare

în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu

dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute

de lege.

(2)

Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor

mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în

afară de cazurile în care:

1.necesitatea probei

rezultă din modificarea cererii;

2.nevoia administrării

probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea

prevedea;

3.partea învederează

instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în

termen probele cerute;

4.administrarea probei nu duce

la amânarea judecăţii;

5.există acordul expres al

tuturor părţilor.

(3)În cazurile prevăzute la

alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra

aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată.

(4)

În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2),

partea este obligată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a

administra proba încuviinţată:

a)să

depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea

probei, când se cere proba cu martori;

b)să

depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5

zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a

încuviinţat proba cu înscrisuri;

c)să

depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei

probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;

d)să

depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării

expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul

stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 331 alin. (2),

dacă s-a încuviinţat proba expertizei.

(5)Dacă probele propuse nu sunt

îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului,

instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De

asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia

părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate

ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.

(6)Cu toate acestea,

părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei

de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în

condiţiile legii.