Art. 252: Obligativitatea cunoaşterii din oficiu

Art. 9 C.pr.civ. - Rolul activ al judecătorului; Art. 249 C.pr.civ. - Sarcina probei; Art. 1 C.civ. - Izvoarele dreptului civil; Art. 147 Constituția României - Publicarea legilor; Art. 148 Constituția României - Integrarea tratatelor internaționale

Articolul 252 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul fundamental *iura novit curia* (instanța cunoaște dreptul), conform căruia judecătorul este obligat să cunoască și să aplice din oficiu dreptul intern în vigoare, nefiind necesară proba acestuia de către părți. Acest principiu subliniază rolul activ al instanței în calificarea juridică a faptelor și în aplicarea normelor incidente. Alin. (2) introduce excepții semnificative de la această regulă. Astfel, anumite categorii de acte normative sau izvoare de drept, care nu beneficiază de publicitate oficială (ex: texte nepublicate în Monitorul Oficial) sau de integrare deplină în ordinea juridică internă (ex: convenții, tratate, acorduri internaționale neintegrate prin lege), precum și dreptul internațional cutumiar, trebuie dovedite de partea interesată. Această excepție este justificată de lipsa publicității și a accesibilității generale a acestor norme, transferând sarcina probei de la instanță la parte. Alin. (3) stabilește un regim special pentru dispozițiile normative cuprinse în documente clasificate, a căror dovedire și consultare se realizează doar în condițiile legii speciale, dată fiind natura lor confidențială.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.