Art. 250: Obiectul probei şi mijloacele de probă

Art. 249 - Sarcina probei; Art. 251 - Admisibilitatea şi concludenţa probelor; Art. 254 - Obiectul probei; Art. 255 - Administrarea probelor; Art. 265 - Felurile înscrisurilor; Art. 309 - Admisibilitatea probei cu martori; Art. 323 - Noţiune şi feluri; Art. 330 - Felurile mărturisirii; Art. 351 - Obiectul expertizei; Art. 371 - Noţiune; Art. 376 - Obiectul cercetării; Art. 138 - Dispoziții comune privind administrarea probelor

Articolul 250 din Codul de Procedură Civilă consacră principiul libertății mijloacelor de probă în procesul civil, stabilind o enumerare exemplificativă a acestora. Acesta permite părților să demonstreze existența unui act sau fapt juridic prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, contribuind la aflarea adevărului material. Mijloacele de probă enumerate includ înscrisurile (ce pot fi autentice sau sub semnătură privată), declarațiile martorilor, prezumțiile (legale sau judiciare), mărturisirea părților (fie spontană, fie obținută prin interogatoriu), expertizele judiciare, mijloacele materiale de probă (corpuri delicte, înregistrări audio-video etc.) și cercetarea la fața locului. Deși articolul oferă o listă, formularea "sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege" subliniază caracterul neexhaustiv al acesteia, permițând adaptarea la noile realități și la dezvoltarea tehnologică în materie probatorie, cu respectarea principiilor fundamentale ale procedurii civile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.