Art. 25: Legea aplicabilă proceselor în curs

Art. 6 Cod Civil - Aplicarea legii civile în timp; Art. 129 Cod de Procedură Civilă - Stabilirea competenței; Art. 130 Cod de Procedură Civilă - Necompetența; Art. 131 Cod de Procedură Civilă - Declinarea competenței; Art. 132 Cod de Procedură Civilă - Soluționarea conflictelor de competență; Art. 496 Cod de Procedură Civilă - Rejudecarea fondului după casare

Articolul 25 din Codul de Procedură Civilă reglementează principiul fundamental al aplicării legii procesual civile în timp, consacrând regula conform căreia procesele aflate în curs de judecată și executările silite deja începute rămân supuse legii sub imperiul căreia au început (principiul 'tempus regit actum'). Această dispoziție asigură stabilitatea și predictibilitatea procedurilor judiciare. Alineatul (2) introduce o excepție importantă privind competența instanțelor, stipulând că, în cazul unei modificări legislative care vizează competența, instanța inițial învestită își menține competența ('perpetuatio fori'), chiar și în faza de rejudecare după casare, conform legii în vigoare la momentul demarării procesului. Alineatul (3) prevede o derogare de la regula 'perpetuatio fori' în situația excepțională a desființării instanței învestite, caz în care dosarele se transmit din oficiu instanței competente conform noii legi, cu menținerea aplicabilității legii vechi asupra fondului litigiului, potrivit alin. (1).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.