Art. 247: Invocare

Art. 15 - Abuzul de drept procesual; Art. 189 - Termenele procedurale; Art. 190 - Calculul termenelor; Art. 191 - Repunerea în termen; Art. 237 - Etapa cercetării procesului; Art. 238 - Închiderea cercetării procesului; Art. 248 - Excepțiile de procedură; Art. 249 - Regimul juridic al excepțiilor; Art. 250 - Excepțiile nulității; Art. 433 - Motivele de recurs; Art. 434 - Probele în recurs

Articolul 247 din Codul de Procedură Civilă reglementează momentul și condițiile invocării excepțiilor procesuale, fundamentând o distincție esențială între excepțiile absolute și cele relative. Excepțiile absolute, care apără norme de ordine publică sau interese generale, pot fi invocate de orice parte sau din oficiu de instanță, în orice fază a procesului, inclusiv în recurs, cu limitarea ca soluționarea lor să nu necesite administrarea de noi dovezi în afara înscrisurilor noi. În contrast, excepțiile relative, care protejează interese private, sunt supuse unui regim strict de invocare: ele pot fi ridicate doar de partea interesată, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârșirea neregularității, în faza cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii pe fond. Nerespectarea acestui termen atrage sancțiunea decăderii. Alin. (3) introduce o obligație generală de diligență procedurală, impunând părților să invoce toate mijloacele de apărare și excepțiile de îndată ce le sunt cunoscute. Nerespectarea acestei obligații poate antrena răspunderea civilă a părții pentru pagubele cauzate adversarului, în temeiul dispozițiilor art. 189-191, care reglementează termenul și repunerea în termen, dar prin analogie și abuzul de drept procesual. Acest alineat subliniază importanța principiilor economiei procesuale, bunei-credințe și loialității în procesul civil, evitând tergiversarea litigiilor prin invocarea tardivă a unor apărări.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.